Rezolvarea Temelor [TMP]

Mcmaster o stii si pe asta?
Problema:
Ai 3 portocale imartele la 2 tati si 2 fii.
dati-mi pm daca va iese.Sa va vad

tatii aia sunt rude! Asta nu mai e matematica. E logica. Pai e unu bunic,tata si nepot...

NO COMENT se pare ca iar ai dreptate
Oare e ceva care sa nu stii
:P

sar astea nu sunt teme... anyway mai zi ca vreau sa vad daca ma prind,

Se mai intampla sa mai si nu stiu... Poate ma prinzi ;-)

chiar, mai zi...

Eu nu mai stiu astfel de probleme doar daca stie McMaster sau poate altcineva.Oricum daca mai aflu am sa va spun............... in cazu in care va intereseaza

poi ne intereseaza. posteazaa pe topicul teste iq sau altu, aici incercam sa rezolvam teme si sa nu disturbam unele subiecte...

Va pricepeti la derivate ?

AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU!

Trebuie sa fac un ziar/revista pe tema sportiva.
Trebuie sa contina articole proprii (adica sa nu fie copiate de undeva).
Daca va pricepeti, va rog sa ma ajutati .. sunt in criza de timp

ce sport vrei? Iti dau copy paste la istorice despre taekwondo?

Hmm.. Ai putea sa dai un copy/paste dar sa nu fie prea mult..Ai putea sa faci un rezumat? Sau sa spicuiesti lucrurile mai importante?
@ceilalti please .. ma puteti ajuta? Chiar am mare nevoie (
Multumesc lui N-ter .. deja s-a oferit sa ma ajute.

Taekwondo este o artă marțială coreeană , faimoasă în special pentru loviturile inalte cu piciorul. Practicat de peste 2000 de ani in Peninsula Coreeana, Taekwondo reprezinta una dintre cele mai vechi arte martiale, in prezent fiind foarte popular în lume ca disciplina sportiva, recent intrand în familia sporturilor Olimpice. Semnificatia ceor trei silabe este urmatoarea:

TAE - tehnica, lovitura executata cu membrele inferioare;

KWON - semnifica tehnica executata cu pumnul inchis;

DO - reprezinta calea, metoda;

Taekwondo reprezinta deci calea, metoda de lupta (fara arme) utilizand tehnici defensive si ofensive executate cu membrele inferioare si superioare. Trasatura specifica a Taekwondo este folosirea preponderenta a tehnicilor de lupta executate cu membrele inferioare.

Sub denumirea actuala, Taekwondo este cunoscuta incepand cu deceniul 5 al secolului XX. În această lume modernă, caracterizată prin comunicare rapidă, dorința succesului imediat și a unor recunoașteri și recompense și mai rapide, Taekwondo-ul este o cale de redescoperire a valorilor răbdării și sincerității, a frumuseții trupului și sufletului. Acestea sun adevăratele valori ale Taekwondo-ului bazat pe gândirea seculară asiatică, coreeană în special.
[modifică]

Istoric Taekwondo

Este bine știut că cele mai importante trei țări ale Asiei de Est, Coreea, China și Japonia au propriile arte marțiale indigene, este normal că ele au împărtășit cultura lor marțială între ele. Coreea a fost puternic influențată de gândirea budistă și confuciană a Chinei și în schimb, budismul corean și alte aspecte ale culturii coreene au influențat Japonia.

De asemenea încă din cele mai vechi timpuri au existat legături comerciale între cele trei regate. Există un foarte mic dubiu că artele marțiale din cele trei țări s-au influențat între ele. Oricum, este evident că ficare stil de artă marțială posedă parfumul culturii țării de proveniență.

Coreea are o istorie a artelor marțiale care se întinde de-a lungul timpurilor străvechi. Scrierile istorice de la începuturile Peninsulei Coreene sunt rare, dar există dovezi arheologice bine păstrate care vorbesc despre artele marțiale ale vechii Corei.

Cea mai veche artă marțială neînarmată a fost identificată sub denumirea de subakhi. Un înscris pe pereții unui mormânt regal numit Muyongchong datat la sfârșitul secolului al IV-lea e.n., din era Koguryo (37 î.e.n. - 668 e.n.) ilustrează doi bărbați într-o luptă fără arme. Deși există dezbateri cu privire la apartenența a ceea ce reprezintă muralul la stilul subakhi sau la o altă formă de luptă coreeană numită ssirum, cert este că exista în acea perioadă o formă de luptă sistematică fără arme confirmata de descoperirea altor morminte datate din același timp care prezentau murale similare. Faptul că aceste înscrisuri au fost găsite în morminte regale arată importanța stilului subakhi în societatea Koguryo. Doar acele imagini care se presupunea că-i protejează sau amuză pe regii îngropați erau permise să fie puse pe pereți.

Termenul subakhi apare pentru prima dată în scrierile istorice în timpul dinastiei Koryo (918 - 1392). În “Istoria dinastiei Koryo" se spune despre un om pe nume Doo Kyung Song (? - 1197) care dorea să intre într-o unitate specială a armatei regale, admiterea în această organizație facându-se în funcție de aptitudinile în subakhi.

Subakhi-ul a devenit popular în timpul dinastiei Koryo, lucrarea “Istoria dinastiei Koryo" atestă susținerea de meciuri de subakhi în fața regelui. Acest aspect este foarte important deoarece arată faptul că încă din acea vreme coreenilor le plăcea aspectul competitiv al artelor marțiale. “Su" înseamnă mână, “bak" înseamnă lovitură, iar “hi" înseamnă a juca. Din această informație și din alte scrieri se observă că subakhi a fost nu numai un stil de artă marțială, ci și un sport de competiție.

Așadar este posibil ca poporul corean să fie probabil primul din Asia care a transformat acest tip de artă marțială într-o formă primitivă de sport competițional. În timpul dinastiei Choson (1392 - 1910), artele marțiale fără arme au suferit foarte mult datorită accentuării dezvoltării științelor exacte, în detrimentul activităților fizice. Au existat totuși două excepții cu privire la aceste tendințe. În 1790 regele Chongjo a scris cartea “Muyedobotongji"- un manual ilustrat de arte marțiale coreene. Această scriere descrie în detaliu artele marțiale coreene, stiluri de luptă fără arme cu lovituri de picior și de pumn fiind ilustrate în exces.

Deși artele marțiale nu erau privite prea bine, subakhi s-a dezvoltat totuși. Într-o enciclopedie de obiceiuri și practici coreene scrisă în timpul domniei regelui Chongjo (1777 - 1800) numită “Chaemulbo" există o declarație în care subakhi era numit “takkyon". Se pare că mai târziu acest takkyon a devenit “taekkyon". Nu numai numele s-a schimbat ci și tehnicile. În istoria timpurie care se referă la subakhi doar tehnicile executate cu măinile au fost evidențiate. De exemplu "Ui Min a lovit stâlpul cu pumnul și grinda s-a zguduit" sau “Du Kyong Song a distrus cărămida cu pumnul". În orice caz, la sfârșitul secolului al XIX-lea înregistrările istorice spun despre taekkyon că era o artă bazată pe tehnicile de lovire cu piciorul. De fapt este clar că până atunci taekkyon-ul era o întrecere sistematizată bazată pe tehnici de picior și strategie. În opinia unor învățați taekkyon-ul avea toate trăsăturile unui sport modern. O pictură celebră a lui Yu Suk (1827 - 1873) înfățișează desfășurarea de meciuri de taekkyon și ssirum. În tablou competitorii sunt înconjurați de public.

O carte scrisă în 1923 de un istoric pe numele său Choi Yong Nyon, numită “Haedongjukchi" în care descrie taekkyon-ul punând accentul pe tehnicile dificile executate cu piciorul: Era o luptă a îndemânării în care participanții încercau să se doboare folosindu-se de picioare. Nivelul cel mai inferior de îndemânare era atacul cu picior asupra picioarelor adversarului, următorul nivel de îndemânare era atacul cu piciorul asupra umărului, iar cea mai înaltă recunoaștere era acordată celui care reușea să loveasă în punctul cel mai de sus

În 1895 un antropologist american pe nume Stewart Culin a vizitat Coreea cu scopul de a studia Jocurile coreene. În cartea sa “Jocurile coreene" apar 2 copii într-un meci de taekkyon. Taekkyon a devenit un sport popular ajungând să se facă pariuri pe rezltatele meciurilor ceea ce a dus la interzicerea practicării acestuia de către guvern. Cu toate acestea taekkyon s-a menținut până aproape de sfârșitul secolului când presiunea autorităților confucianiste care îl considerau o activitate nepotrivită a condus la dispariția treptată din cultura comună.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Coreea a trecut printr-o perioadă de trezire datorită influențelor străine. Pentru mult timp Coreea nu a avut legături cu străinii, cu excepția Chinei și a Japoniei. Datorită inaugurării relațiilor cu Marea Britanie, SUA, Germania, drumul Coreea spre modernizare s-a deschis. Din păcate, în acea perioadă, sistemul militar corean era foarte puțin dezvoltat. Anii de neglijență a acestui sistem a dus la declinul apărării naționale. Această tendință a influențat și credința populară. Jocuri precum taekkyon sau sokchon ce se țineau anual pe 5 mai (May Festival) au devenit victimele conservatorismului neo-confucian.

În acest context Coreea și-a pierdut suveranitatea în favoarea Japoniei, fiind anexată de aceasta. Cultura coreeană a avut de suferit în timpul procesului de integrare în imperiul japonez. Din fericire taekkyon-ul nu a dispărut, el fiind conservat de către Song Dok Ki (1893 - 1987) și adus în actualitate după eliberarea din 1945.

Istoria subakhi-ului și a taekkyon-ului sunt o dovadă a dragostei poporului corean pentru artele marțiale. Şi mai mult, dezvoltarea de la subakhi care punea accentul pe tehnicile de mâini, la taekkyon care utilizează cu preponderență tehnicile de picior, arată preferințele tradiționale din cultura coreeană pentru sporturile și activitățile care implică folosirea picioarelor. Probabil chiar mai important pentru dezvoltarea ulterioară a Taekwondo-ului este tendința sporturilor marțiale coreene de a pune valoare pe adevărata îndemânarea în executarea unor tehnici dintre cele mai dificile. Acest aspect al culturii coreene avea să joace un rol important în dezvoltarea taekwondo-ului într-un înalt și sofisticat sport marțial care este în ziua de azi.

Istoria modernă a Taekwondo-ului corean începe în 1945 la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, după eliberearea Coreeei de sub domonație japoneză.

Între 1945 și 1947 existau 5 școli principale de Taekwondo: Şcoala Valului Albastru (Chongdwan), Şcoala Virtuții Marțiale (Mudokkwan), Şcoala Antrenamentului Marțial (Yonmugwan), Şcoala Metodei Pumnului (Kwonboptojang) și Şcoala Pinului (Songmugkwan).

În acea vreme aceste școli aveau nume sugestive pentru a sugera ceea ce predau. De exemplu, Chongdwan denumea stilul predat Tangsudo care însemna calea chinezească a tehnicilor executate cu mana. În ciuda denumirilor diferite, școlile predau lucruri aproape similare. De asemenea în acea vreme nu se dădea o prea mare importanță tehnicilor de picior. Dar lucrurile aveau să se schimbe. Pe la mijlocul anilor 50 conducătorii școlilor s-au gândit să aducă tehnicile predate la un nume comun, iar printre cele propuse se număra și Taekwondo. Totuși nu s-a ajuns la o înțelegere.

Odată deschise școlile au atras un număr mare de studenți devenind foarte populare.

În timpul Războiului Corean a fost întreruptă ascensiunea artelor marțiale, dar odata cu terminarea acestuia școlile și-au reluat activitatea, deschizându-se și unele noi.

La începutul anilor 60 Taekwondo-ul s-a dezvoltat din plin atât pe plan tehnic cât și administrativ. În 1961 a fost inființată Asociația Coreană de Taesudo care avea drept scop orientarea activităților școlilor.

În 1965 a luat ființă Asociația Coreană de Taekwondo, iar numele de Taekwondo a devenit oficial.

În 1966 a fost fondată Federația Internațională de Taekwondo cu scopul de a promova Taekwondoul în afara țării. Acest moment a fost foarte important în dezvoltarea Taekwondo-ului. De asemenea alte schimbări importante ale Taekwondo-ului au avut loc în modul în care acesta era predat precum și a tehnicilor sale.

În anii 50 sistemul de luptă în Taekwondo era asemănător cu cel din Karate: întreg corpul era ținta, iar contactul era interzis. Aceasta reflecta faptul că Taekwondo era considerat în primul rând o metodă de autoapărare, întreg trupul uman fiind o armă, fapt pentru care contactul dintre oponenți ar fi fost foarte periculos.

La începutul anilor 60, liderii Taekwondo-ului au început să experimenteze un sistem cu totul nou, revoluționar, care să aibă ca rezultat un sport marțial nou, diferit de oricare altul văzut până atunci. Acest sport avea multe similitudini cu arta marțială tradițională coreană, taekkyon.

Prima și cea mai importantă inovație a fost folosirea unei veste de protecție pentru piept, care permiteau luptătorilor să execute tehnici cu forța maximă asupra corpului. Altă inovație a fost interzicerea tehnicilor de pumn asupra capului. Doar loviturile cu piciorul asupra feței erau permise. Ideea era aceea că este destul de ușor să lovești fața cu pumnul, iar pentru a lovi cu piciorul îți trebuie mai mult antrenament și îndemânare. Odată cu aceste schimbări s-a optat pentru o luptă continuă, fără întreruperi pentru punctare. Rezultatul acestor schimbări a fost dezvoltarea unor tehnici și strategii deosebite de picior care nu au mai fost văzute până atunci la alte arte marțiale.

Sistemul a fost introdus oficial în 1963 când Taekwondo a fost acceptat ca sport demonstrativ în cadrul Festivalului Național Corean de Sport, pentru ca în anul următor să fie considerat sport cu drepturi depline.

Odată cu acceptarea sa în cadrul Festivalului Național Corean de Sport, Taekwondo a cunoscut o mare răspândire în Coreea. Şcolile, liceele și universitățile și-au făcut rapid echipe, iar numărul de competitori și competiții a crescut de la an la an. Această creștere a adus schimbări mari Taekwondo-ului.

În 1965 are loc primul Open Național de Taekwondo cu opt categorii de greutate. Folosirea a mai multor categorii de greutate a fost de asemena o inovație în sporturile marțiale. În 1966 are loc primul Campionat Național Şcolar, Liceal și Universitar, care a îndemnat promovarea Taekwondo-ului în aceste instituții. În 1970 are loc prima competiție feminină.

În acest timp, cu un număr mare de echipe și practicanți și un număr mare de concursuri, tehnicile moderne de Taekwondo au continuat să se dezvolte incredibil de repede. Inițial, membrii celor cinci școli originale nu au prea avut contact între ei. Totuși după formarea echipelor și organizarea de competiții, elevi de la diferite școli au început să concureze între ei, iar în cazul echipelor universitare au ajuns să fie colegi de echipă chiar dacă erau de la școli diferite.

Rezultatul acestui deosebit schimb de experiență între școli diferite a fost că Taekwondo a cunoscut o perioadă de experimentare a noilor tehnici pentru a deveni mult mai competitiv sub noile reguli care permiteau full-contact-ul.

Între 1960 -1970 au avut loc mai multe inovații la nivelul lupte. S-au dezvoltat loviturile din întoarcere, din săritură și jocul de picioare care permiteau concurenților să execute diferite combinații de lovituri pe atac și apărare.

Până în anii 80 aceste schimbări s-au stabilizat. Totuși apar continuu tehnici și strategii ce marchează caracterul dinamic și progresiv al sportului Taekwondo.

Mi-era frica ca o sa postezi o tona si chiar asa s-a si intamplat. Cu informatiile astea scriu o carte.. Mersi oricum.
@restu daca aveti posibilitatea sa ma ajutati .. astept PM sau postati aici. Multumesc.

io citi tot si mi se paru important si daca taiam nu mai avea sens si mai bine te las pe tine sa alegi.... sa sti ca am ai gasit dicumentatie daca vrei sa mai completezi....